Despre carte: an / „Poiana a fost uriașă. Seryoga, oricât de greu arăta, nu putea înțelege dacă se terminase undeva. Atât în ​​față, cât și în spate, spațiul său roșu-verde se îmbina imperceptibil cu orizontul. În stânga poiiana era mărginită de o pădure. Pini străvechi puternici se întindeau spre cerul fumuriu, în care plutea un mic soare albastru. Cu o căldură moartă, de altă lume, s-a revărsat peste iarba uscată, pinii și capul negru al lui Seryogin...” Textul este prezentat în ediția autorului..